fbpx
„“

Matematică în cuvinte

de

 

 

“La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” – Evanghelia dupa Ioan

 

 

La început a fost Cuvântul, stiu. Acum stiu. Insa nu L-am luat in seama. Stiu si asta.
Mai apoi, mi-am petrecut o viata in cautarea Lui nemaistiind unde L-am pus, in ce colt negrijit de neant L-am lepadat. Chiar si atunci cand El sedea acolo cuminte si astepta sa-L vad si sa-I astern drum neted, am abjurat cu lasitate si indaratnicie de la El, Cel care urma, vindicativ, sa-mi fie obsesie viata intreaga. De-a lungul timpului vocea mea a tacut si-a simtit, ciulindu-si urechile. Doar asezata frumos, pe platouri imbietoare, drept hrana, a placut unora. Dar, consecventa, precum scorpionii ce-si inghit sinucigas coada, rupeam cu buna stiinta literele bucati-bucatele si le inghiteam inainte de-a deveni cuvinte.
Apoi, m-am azvarlit navalnic in vâltori mai adanci decat puterea mea de-a pluti si-am supravietuit, vrând si uneori nevrând.
A trecut si Timp, a venit Ragaz, si din nou s-au dus toate.
Zilele pareau ca se departeaza mergand nemilostiv si crud intru căruntețe.
Pana intr-o zi. Atunci a venit un om luminos inspre mine si mi-a aratat ca pot vorbi, ca el intelege fiecare Cuvant pe care-L tac, chiar daca raman muta chiar pentru totdeauna. Ca nu mai pot sa ma pitesc jucausa sau posaca indaratul spaimelor.

Cand am inceput sa lucrez cu maestrul Mircea Albulescu, la prima ora ne-a spus ca ar vrea sa ne cunoasca. Ca nu e timp pentru mai mult, si-atunci, sa-i scriem pe o foaie cine suntem, ce vrem, de unde venim si incotro ne gandim sa mergem.
M-am conformat si eu, uitandu-ma la inceput luuung la coala cu patratele de matematica. Nici daca as fi stiut pe-atunci ce e un Curriculum Vitae n-as fi respectat principiile fundamentale dupa care se construieste o astfel de caracterizare. Pentru ca, stiti deja, sunt o rebela, nu-mi plac  preceptele calauzitoare, impunerile si uniformitatea. Pentru ca, undeva in adancuri, mereu am stiut ca sunt unica, in bine sau rau, in ordine sau dezordine. Ca oricare dintre noi, dealtfel. Nu ca am crezut vreodata cu adevarat asta, ca-s inconfundabila, nici pomeneala, existenta mea de umbra tacuta, strecurata in unghere stramte, o dovedeste cu prisosinta. Dar simteam eu ceva altcum, poate de la felul in care ma plimbam cu tramvaiul in seara de Ajun si-mi imaginam ce s-ar ascunde in spatele unor ferestre puternic luminate…
Si-atunci au inceput sa curga Ele singure, Cuvintele.
M-am oprit buimaca atunci cand mi s-a cerut foaia. Eram deja departe de ora, la mii de amintiri distanta de clasa. Si n-am pus punct.
La urmatoarea intalnire, dom’profesor a inceput abrupt: “cine-i Voinea (desigur, Voinea…)”? “Aha, Car-men (in sfarsit!), tu esti?” Tu ti-ai dezvelit sufletul, stiu acum cine esti. Si stiu si in ce directie sa-ti zic sa mergi. Mergi adanc in tine si spune-le si altora ce-i ascuns acolo, nu-ti fie teama de nimeni. Scrie. Scrie ce-ti trece tie prin inima.”

Domnul profesor Mircea Albulescu a fost primul om care m-a vazut scriind.

Peste ani, intr-un platou de televiziune, m-am apropiat timid de el sa-l salut si sa-l intreb daca ma mai tine minte. N-am apucat. Mi-a zambit , m-a imbratisat si mi-a spus: “tot nu scrii. Pacat, mie mi-ar fi placut sa te citesc. Si, intr-o zi, ti-ar fi placut si tie.”
how to cure anxiety

Comentarii

  • Abia acum iti pot spune Bun venit, asa cum doresc din prima clipa a aparitiei tale aici, in lumea de mare dragoste a Tango-ului.
    Imi place mult sa te citesc – iti spun, parafarazandu-l pe domnul profesor. Si-mi place enorm sa te am langa inima. Ma simt mai in siguranta.
    Te admir si sunt mandra ca imi esti prietena. Scrii absolut minunat!

    Alice Nastase Buciuta 5 martie 2012 16:13 Răspunde
    • Bine te-am gasit, Alice! Si, mai ales, bine ca m-ai primit langa inima ta, aveam nevoie de tine ca de aer! Iar lumea de mare dragoste a Tango-ului a devenit si lumea mea de visare, nu de azi, ci demult. Asa ca, multumesc Alice! Multumesc ca m-ati adoptat, ma simteam atat de singura…Multumesc ca ma citesti, pe mine, tu! Multumesc ca esti atat de buna cu mine, ca ma iubesti si ca ma lauzi! N-o sa reusesc niciodata sa-ti multumesc asa cum trebuie, asa cum simt!
      Te ador!:)

      Carmen 5 martie 2012 17:08 Răspunde
      • I love her work. I was able to see her speak at a University in Miami last year. It was a delight to hear her talk about her work. Thanks for the rndiemer Susan

        Ivyrose 19 iunie 2012 10:24 Răspunde
  • Intr-adevar scrii superb! Si sunt sigura ca noua, tuturor cititoarelor revistei Tango, ne place sa te citim… poate iti va descoperi si domnul Albulescu blogul si va fi mandru, si fericit, si emotionat… sau poate ii vei comunica tu insasi ca… iata scrii.

    Cu drag,
    Liliana

    Liliana G 5 martie 2012 20:39 Răspunde
    • Multumesc, Liliana! Tot ce-mi doresc este sa nu dezamagesc pe careva dintre voi si sa va promit ca-mi voi da toata silinta sa ma cititi in continuare.:)

      Carmen 5 martie 2012 21:00 Răspunde
      • Susan, What a pleasure to read your ropesnse to Carmen Lozar’s art work, she represents the best of a new wave of young artists taking advantage of the hot glass working process called flameworking.

        Danut 19 iunie 2012 9:48 Răspunde
    • Liat, Thank you so much for your online turatiols. You are such a pro and provide great close up quality video which shows everything so clearly and you go slow enough so that it’s easy to follow. Not to mention your commentary. I was able to learn the magic loop from you which has been a godsend since I cannot master dpns for the life of me. Thank youa0again.

      Alexsandr 19 iunie 2012 18:18 Răspunde
  • Carmen, felicitari pentru blog, si iti doresc multa inspiratie! Bine ai venit in frumoasa familie Tango. 🙂

    Victoria West 6 martie 2012 19:29 Răspunde
    • Multumesc mult, Victoria! E o familie pe care pusesem ochii demult și uite că am reușit s-o conving să mă adopte!:)

      Carmen 6 martie 2012 19:53 Răspunde
  • Te citesc cu sfiala, pe furis… Citindu te, cred! Este un fel de intimitate spirituala intre ganduri asemanatoare.
    Nu ma goni, lasa ma sa fiu martor la frumos!

    aris 8 martie 2012 10:21 Răspunde
    • Mulțumesc, Aris! De ce cu sfială? De ce pe furiș? Și de ce mi-aș goni un cititor?:)

      Carmen 8 martie 2012 14:17 Răspunde
    • Agreed. The lighting and exieossprns are so natural and non-cheesy. What a great photographer. I love the last one. I love that your daughter is looking up and over, trying to find her northern star or something …

      Janayna 19 iunie 2012 0:56 Răspunde
  • Pe furis, pentru ca nu ma vezi… cu sfiala, pentru ca transmiti emotie si ai un mod special de a te impune. Dar indiferenta autorului la comentarii goneste un cititor… chiar si unul destul de incapatanat. Sunt scriitori mari care refuza interactiunea cu cititorul, umilindu l astfel. Eu am vrut doar sa te fac atenta si sa imi cer permisiunea sa te citesc.

    aris 8 martie 2012 16:33 Răspunde
    • Iti multumesc din nou ca ma citesti, Aris. De ce-as mai scrie daca n-as reusi sa-mi fac timp pentru cei ce si-au rupt o bucata din clipele lor pentru ca sa-mi asculte inima? Nu sunt scriitoare, sunt doar o femeie care scrie de drag, de dor, de bine ce-i este, de rau ce doare, de ce simte si n-are cum sa arate si altora. Ca exista oameni care vor sa stie mai multe despre ce-i ascuns in mine nu poate decat sa ma faca fericita. Si nu stiu daca-mi ies multumirile din taste asa cum mi-as dori, dar incerc…:)

      Carmen 8 martie 2012 16:51 Răspunde
  • Wow. As I was looking at Mend, I had chlils running up and down my spine. It’s a whole story a person’s whole world, really in one piece. How does she do that? Magic? Soul? By watching and then using her gifts to show us what she’s learned? Wonderful. All of it. Thank you.

    Maricon 19 iunie 2012 1:15 Răspunde
  • Pingback: oebpraegu

  • Mircea Albulescu este, in cazul in care a aflat ca scrii, cu siguranta mandru de tine !!!! Mie nu mi-ar placea sa te citesc…ci chiar IMI PLACE !! Sunt o norocoasa , ca te-am descoperit, si o norocoasa si mai mare ca te pot numi prietena ! <3

    Alinus 13 aprilie 2014 14:18 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Carmen Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title