„“

Când istoria o scriu învingătorii

de

 

 

 

Eu aș scrie pentru istorie următorul epigraf: “Nu voi ascunde nimic.” – Lev Tolstoi

 

 

 

 

Uneori e mai bine să mergi înainte fără să privești înspre trecut. Dar fără să uiți nicio clipă nici cine ai fost și nici ce ai devenit. Să nu-ți arunci ochii îndărăt, nu pentru că de-acolo te-ar pândi lucruri de care ți-ar fi rușine, există și vieți fără umbre și fără de tăgadă, chiar dacă cele mai multe au tot felul de nuanțe și acte de contestatare. Ține drumul drept înainte pentru că amintirea unor oameni cândva dragi te-ar putea scârbi, lămurindu-te în prezent asupra a ceea ce nu vedeai odinioară.

Nu-i drept să-ți alterezi singur aducerile aminte, nu-i sănătos să-ți aduni tristeți în partea stângă a pieptului, neputincioasă și dureroasă nedumerire în dosul gândului. Lasă în spate ce s-a dus, nu privi în urma pașilor tăi ce merg, totuși, înspre orizontul ce se zărește dinaintea vârfurilor degetelor picioarelor tale. Ai putea găsi acolo, departe, bine ascunse în trecut, semnele lipsei de dragoste, ar fi posibil să înțelegi acum ceea ce nu era încă de atunci drept și just. Nu-ți otrăvi mintea cu nedreptățile făcute ție de cei mai slabi ca tine, mai supuși răului din ei înșiși. Nu-ți întrista privirea pentru ceva ce nu-ți aparține, dar a poposit în preajma ta: gândul ticălos, fapta necinstită, minciuna cu bunăștiință, răutăcioasă.

Lasă-ți amintirile în pace! Să-ți fie vânt lin suflând pe lângă obraz, să-ți fie doar o pâclă diafană-n gând, să-ți fie frunză ruginie în toamnă. Să-ți fie dulci nostalgii, să-ți dea curajul de-a poposi senin în viitor. Nu-ți ucide iluziile din trecut, privește mai bine către zarea cea limpede, contemplă-ți reveriile fericite care vor veni, bucuriile în perspectivă.

Ia-ți o pauză de la nefericire, durere, dezamăgire ori nedreptate, intră într-un nesfârșit an sabatic, prelungit până departe, până la capăt. Ieși din matricea pe care ți-a săpat-o în obișnuințe pasul înapoi și privitul îndărăt, dă-ți o viață zăbavă. Ca să ai timp să trăiești. În prezent, pentru viitor. Nu mai permite amintirilor dureroase să te trăiască, să-ți alunge toți cocorii. Așază-te tihnit, îmbrățișat de frumusețea din ființa ta, respinge orice întâlnire cu decepțiile dăruite minții tale de către oamenii falși din trecut, alungă-ți din inimă pe oricine ți-a fost fățarnic aproape.

Poate vei fi anacronic neprivind în urmă, poate vei apărea celor nepotriviți ție un perdant, un laș, proprietar al unei cărți vechi cu multe file albe, goale. Poate.

După cum poate că istoria o scriu învingătorii, mai mereu una nedreaptă și fără de progres, folosindu-se murdar de sângele tău și-al altora. Dar e doar istoria lor. A celor vremelnic câștigători ai unui meci sortit oricum uitării, nepăsării, neantului, autori săraci ai unei istorii măsluite, silnice, necitită de cine contează pentru tine, de cei ce te iubesc – în frunte cu tine. Prădătorii de fericire scriu astfel o minciună pentru toți și un adevăr doar pentru orgoliul și neuitarea slăbiciunilor lor.

Rămâi netulburat, sapă în memorie doar după frumusețea pe care tu o știi, pe care-ai trăit-o cândva până la măduvă și ai simțit-o până în ultima și cea mai ascunsă celulă a sângelui tău. Și pe care, har Domnului, nu ți-o poate anula nicio mărturie ipocrită, nicio legendă contrafăcută.

Între „am fost!” și „nu ai fost!” nu există adevărul tău sau al altora, ci o unică realitate. Nu poate nega cineva răuvoitor că ai trăit, ai existat. Ori e cu putință, dar doar în închipuirea lui, ca o ipotetică fantezie, ca o dorință de a construi o viață nu așa cum s-a întâmplat, ci după propriul plac, o viață în care tu nici nu te-ai născut și ai viețuit pe-aproape. Pentru că așa și-ar fi dorit el. Însă tu ai fost, de aceea ești acum. Și vei fi în continuare. Măcar pentru tine și pentru cei cărora lumea le-ar fi fost mult mai săracă și lipsită de fericire fără tine.

Învingătorii nu iau chiar tot. Amintirile îți rămân întotdeauna. Ba chiar, uneori, doar cele bune.

București, 1 noiembrie 2013

Comentarii

  • Esti o femeie fantastica..

    Dora 1 noiembrie 2013 11:50 Răspunde
    • Your message…Mulțumesc!
      Pentru mine, Dora, TU ești o femeie fantastică…

      Carmen Voinea-Raducanu 1 noiembrie 2013 12:08 Răspunde
  • Cat imi doresc sa inteleg, ca trebuie sa las trecutul in urma! Dar nu-mi iese tot timpul. Subconstientul imi joaca feste. Cand sunt mai linistita, se produce un declic si iar imi amintesc…sau poate ca nu sunt linistita, sunt doar nefericita si-mi caut in amintiri, ceea ce nu mai gasesc in prezent. M-a tulburat ceea ce ai scris. Imi place cum scrii. Esti un om al sufletului meu.

    Elena 3 noiembrie 2013 8:00 Răspunde
    • Toți ne dorim asta, Elena…
      Eu mi-aș dori, doar uneori (și asta-i bine!), să fiu trepanată, lobotomizată. Să fugă cineva cu memoria mea afectivă cu tot, cât mai departe. După care îmi dau seama că așa ceva e mai rău ca moartea și-ncep să-mi măsor cu atenție dorințele. E ca și cu faimoasa cutie a Pandorei. O dată ce ai deschis-o, zboară din ea grijile, durerea și necazurile. Dar dacă p închizi, rămâne prizonieră înăuntru și speranța. Și frumusețea și bucuria amintirilor frumoase. Și-atunci, cum e bine? Că memoria selectivă e atât de greu de dobândit! De fapt, nu există…:)

      Carmen Voinea-Raducanu 3 noiembrie 2013 9:31 Răspunde
  • Nimic nu e intamplator pe lumea asta… nu mai departe de ieri am cautat o reteta de muraturi pe care nu o mai facusem de mult timp si am dat peste jurnale ale tinertii mele… prea demult trecuta si prea dureros…iar azi citesc articolul asta care vine cumva sa puna trecutul la locul lui, zavorat cu sapte lacate ca-n povestea lui Harap Alb…
    Te imbratisez cu sufletul !

    Aiana 3 noiembrie 2013 11:11 Răspunde
    • Te îmbrățișez cu tot dragul și eu, Aiana, bine-ai venit în lumea mea…:)

      Carmen Voinea-Raducanu 7 noiembrie 2013 15:26 Răspunde
  • Foarte frumos ai scris! Acum 15 luni am trecut printr-un divort tare dureros si am ajuns sa traiesc pe propria mea piele multe din adevarurile pe care le insiri tu in acest articol! Iti doresc din tot sufletul tot binele din lume!!

    Flori 3 noiembrie 2013 13:39 Răspunde
    • Curaj, Flori! Există viață și după divorț, așa cum există după orice despărțire. Îți țin pumnii, te îmbățișez și numai bine!:)

      Carmen Voinea-Raducanu 8 noiembrie 2013 9:30 Răspunde
  • Carmen,te iubesc de mult chiar daca nu te-am intalnit in persoana.
    Esti cea mai minunata femeie!!
    Eu am gasit ceva raspunsuri la Mooji in youtube.
    http://www.youtube.com/watch?v=mzdTOUdlOM4

    NameLara 4 noiembrie 2013 10:32 Răspunde
    • Lara, mi-a plăcut ce-am văzut, mulțumesc!
      Pentru tot, tot! Te îmbrățișez cu tot dragul din lume!:)

      Carmen Voinea-Raducanu 8 noiembrie 2013 9:32 Răspunde
  • Suflet drag si frumos,eu iti multumesc!
    Povestile tale sunt atat de aproape de sufletul meu
    incat simt ca te cunosc.
    Uneori ma gandesc la tine chiar si cand nu apari
    cu o noua poveste ….dar recunosc ca mereu te caut
    pe Tango,pe tine si pe Alice!
    Amandoua imi face-ti viata mai frumoasa si va iubesc!!

    Lara 11 noiembrie 2013 12:37 Răspunde
    • Lara,

      tu ai fost mereu aproape de mine. Mulâumesc mult, mult!
      Fată dragă, ești scumpă inimii mele, te îmbrățișez cu dragoste și te aștept mereu aici…:)

      Carmen Voinea-Raducanu 11 noiembrie 2013 13:37 Răspunde
  • Sarbatori fericite Carmen!

    Victoria West 24 decembrie 2013 19:57 Răspunde
  • Un an nou fericit Carmen si tot ce iti doresti! La multi ani!

    Victoria West 31 decembrie 2013 19:29 Răspunde
    • Mulțumesc, te îmbrățișez cu mare drag! La mulți ani, Victoria! Să-ți fie bine, îți doresc să ai un an excepțional!

      Carmen Voinea-Raducanu 16 ianuarie 2014 1:02 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title