„“

Vreau ceea ce mi se cuvine!

de

 

“… in orasul acesta de gogomani in care eu sunt cel dintai” – I.L. Caragiale

 

 

Azi m-am trezit cu nasu-nfundat in perini si am decis: e ziua –rara, sper! – a malitiozitatii, a rautatilor, a nemilostivirii. O sa rasfoiesc agenda aia strict personala in care-mi notez, utopic, tot ceea ce e neconform cu alcatuirea mea sufleteasca si-i cade greu la stomac fiintei mele trupesti. Sa ma inspir, ca sa pot fi rea cu temeinicie,  afurisita cu argumente, asa, ca pentru un subiect cu adevarat neplacut mie. La o pagina distanta de foaia pe care mi-am notat in sila casu marzu (branza cu larve vii de insecte) din Sardinia si spaghetti al pesce neonato (pește nou nascut) din Sicilia, am ajuns la metehne general antipatice. Si ce credeti ca mi s-a varat in ochi precum nisipul purtat de un vant nebun? Infatuarea. Infumurarea, ingamfarea, fudulia.

Mi-am frecat mainile cu incantare. De ce sa merg la sala sa pocnesc un sac de box pana la epuizare, asa cum am auzit ca fac unii care vor sa-si reverse toate acumularile de furie adunate cu harnicie si spor mult in decursul unei perioade lungi sau mai scurte de timp?

Eu, in zile ca asta de azi, deschid computerul si-o pagina word, imi fixez o tinta aleasa mai mult sau mai putin aleatoriu si pornesc tirul. Mai ales ca am si motivatia clara: treaba respectiva chiar nu-mi place.

 

Urasc cu patima omul inchipuit, fudul, genul acela arhicunoscut tuturor, fiinta aceea fara niciun fel de continut profund, dar plina pana la refuz de aere.  Mi-e urat tare de aceia care se considera buricul pamantului si privesc de sus la oricine le iese in cale,  ma dezgusta pana la sila cei ce se considera mai buni decat tot ce vietuieste in jurul lor. Pentru ca, personajele acelea sunt atat de preapatrunse de propria lor infinita importanta de zici ca au coborat cu harzobul direct din ceruri printre noi, muritorii de rand, printre fraierii de care se lovesc ei, zi de zi, in plutirea lor plina de nazuri. Iar levitatia asta, desigur ca a fost nascuta de ei, fiinte superioare, nu parcă, ci sigur numai din dorinta lor de a contrazice atractia gravitationala, care, in plus, ii si ajuta sa n-atinga pamantul spurcat de pasirea noastra, a imbecililor rataciti pe aceeasi planeta cu ei.

„Nu mai pot de ei!”, vorba lui Mircea Badea, imi vine sa le dau numai coate in dintii aceia rânijiti de dupa rictusul mereu nemultumit al gurii. Totul le pute, totul e prea marunt pentru imensele lor personalitati, ei le stiu pe toate, ei le-au inventat. Si toata lumea e un imens complot impotriva lor, a perfectilor. Vor totul, nu pentru ca ar merita ceva, ci pentru simplul motiv ca vor, e deajuns. Pentru ca s-au obosit sa-si doreasca. Ati observat ca, de-a lungul anilor, la acest tip de oameni vesnic lipsiti de orice satisfactie din afara augustei lor persoane, gura a luat forma unei jumatati de cerc orientat cu terminatiile in jos?

Daca ti-e rau, ei au leacul la toate, numai tu esti tampit si habar nu ai ce hap sa iei ca sa-ti treaca; daca ai adoptat un caine, de ce n-ai adoptat un copil, daca ai un copil si e baiat, de ce nu-i fată, ti-ai luat poseta albastra, de ce nu ti-ai luat rosie, daca ti-au pasit pe usa si i-ai servit amabil cu o cafea, “de care e?”, ca ei beau taman de aia de nu cumperi tu niciodata si sigur ti-ai pus in cap sa-i otravesti, nu sa-i servesti. Daca vrei la film ei vor la teatru, daca vrei sa dormi, ei atunci vor sa te tina treaz. Si pot s-o tin asa cu exemplele pana in zorii zilei urmatoare, pentru ca ei mereu au ceva de obiectat, mereu gasesc ceva care sa fie mai bun decat orice ai, poti sau stii tu.

Sigur, luat la bani marunti, nemultumitul nu face nici cat o ceapa degerata. De regula, e prost crescut si obraznic, mitocan prin definitie si din nascare. Nu vede niciodata barna din ochii lui, dar vede si urma paiului care-a fost acum un cincinal in ochii altora. Da lectii pe un ton superior, tuturor, e Doctor Honoris Causa al tuturor subiectelor, de la viata vedetelor si pana la aselenizare. Sigur, n-a vazut o vedeta in carne si oase in viata lui, dar stie précis orice, ca i-a povestit cineva care era intim cu respectiva. Nu conteaza ca tu il cunosti personal pe star, ca-l vezi zi de zi, pentru ca si-asa habar n-ai pe ce lume esti si steaua sigur nu e niciodata acolo pe unde-ti sticlesc tie ochisorii. Despre primii pasi ai omului pe Luna a auzit intr-o seara, la club, printre țâpuriturile colorate de alcool ale pițipelelor, vorbeau unii la o masa de alaturi si fiindca se plictisea printre cretinii asemeni lui cu care era, a tras un pic cu urechea, era prima data cand auzea asa ceva. Da’ cand e sa se dea destept, stie cum a topait printre craterele de pe Luna nenea Armstrong de zici ca se tinea de mana cu el.

Fiinta de sorginte superioara n-are cultura, dar are tupeu. Vorbeste din ce-aude de pe la altii si enunta totul cu emfaza de zici ca au picat peste el trilioane de carti din toate bibliotecile lumii. Si din toate domeniile. Incurca, de regula, informatia, n-are idée ce inseamna un cuvant, dar il foloseste ca ii place lui cum suna. Adica asa, intelectual. Doct. Tie ti-e rusine sa-i zici ca vorbeste fara noima, te inrosesti de jena cand vezi o prostie atat de latita si lungita, atotcuprinzatoare, intr-un singur om. Dar taci. Din buna crestere, de sila, de mila. Si din constientizarea tardiva a unui adevar sumbru. Cum ca treaba aia cu “prost sa fii, dar sa-ti revii” nu e aplicabila in cazul cu care te confrunti. Si nici, parafrazand,  aia cu snob sa fii dar sa-ti revii nu are sens s-o scoti la lumina. Pentru ca fiinta despre care va scriu, este, neaparat, si snoaba. Daca o vede pe Lady Gaga cu o pana-n fund, e sigura ca ar aranja-o si pe ea asa ceva. De fapt, Lady Gaga o copiaza cu succes, ca ea avea pene pe fund de pe cand se tăvălea în tărână la bună-sa, la țară, lângă cotețul plin de păsăret. Unde merge ea n-a mai pasit picior de fraier ca tine niciodata, pe cine cunoaste ea n-ai sa ai tu vreodata onoarea nici sa-i calci pe urmele din noroi, pe unde-a fost ea tu nici n-ai visat cu tot neamul sa ajungi vreodata. Cu certitudine e o viata pe care n-ai s-o ai tu niciodata. Orice s-ar zice, intr-un singur punct nu greseste: e sigur ca nici nu ai gandit sa ai asa ceva, nici tu si nici neamul tau de oameni cu scaun la cap.

Ea si numai ea este buricul pamantului, tu nu existi decat ca sa priceapa ea mai abitir ca este Alfa si Omega. Va uita mereu mana ta blanda, intinsa cu omenie catre ea atunci cand viata nu i-a bagat in seama fițele si-a dat-o cu turul de pamant ca pe oricare dintre noi, cei asezati pe scara importantei universale undeva sub nivelul Gropii Marianelor. Pentru ca, ajutorul tau de fiinta insignifianta e natural, e implicit si i se cuvine data fiind ordinea in care ne-a asezat Dumnezeu Tatal, pe ea deasupra si pe tine nicaieri.

Adopta fara niciun fel de rezerve orice ineptie, doar pentru motivul ca tu, om logic si normal, o respingi. Daca spui ca aerul la 10.000 de metri e rarefiat rau, nu e. Ca acolo respira ea cel mai bine, tu poate respiri pe scoarta terestra, ea insa locuieste cu adresa precisa in heterosfera (pentru nestiutori si factori postali: asta e la vreo doua cvartale distanta de stratosfera, cum treci de troposfera, prima la stanga). Fiinta Suprema, Atotcunoscatoare si in toate meritorie e si plina de sfaturi pentru noi, tampitii. De obicei, imposibil de urmat in viata noastra reala, dar subliniind inca o data, cu precizie, exemplara ei existenta divina si nimicnicia propriei noastre vieti de râme.

Nazurosul cu ifose este cea mai de nesuportat creatie a Bunului Dumnezeu. Pentru mine. Accept cu stoicism si țânțarii și puricii, ba chiar si păianjenii, pana la urma au rolul lor benefic in ecosistem. Pe el, nemultumitul, nu. Desi, daca ma mai temperez nitel, ii gasesc si lui o treaba precisa in circuitul asta din natura: sa tina de umbra pamantului si sa am eu subiect de scris pentru azi.

 

Sa nu va suparati pe mine, dar trebuie sa inchei aici. Am niscaiva treburi si e de excavat ceva pana ies din grota mea din adancuri ca sa ajung la suprafata. Unde-o sa ma vad cu niste oameni dragi, si ei vin tot din pesteri, ca mine si ca voi. Slava Domnului! Ca nu stiu cum m-as descurca azi cu o fiinta superioara, n-am chiar dispozitia adecvata pentru ea. Si chiar asa de rea incat sa-i intorc spatele nu pot fi. In definitiv, stim demult ca extraterestrii sunt printre noi.

 

Comentarii

  • ooof deci fiecare avem cate unul de asta in preajma.e amuzant ca eu am si in germania o vecina procuror de altfel de o calitate….rara si in romania o batrina care ma scoate din minti.vad ca nu scap oriunde merg sau aceste personaje sunt cam dese.am citit postarea ta anterioara si nu am avut putere sa comentez…dezamagirea sau socul este si mai mare cand esti lovit de propriul sange,frati,surori.asta am avut sa spun eu,am primit lovituri care m.au uimit,trec toate,asta e vorba mea.in cluj am auzit zicala asta -no fost niciodata sa nu fie cumva!.numai bine si doamne da-ne putere sa le ducem!

    lumi 25 aprilie 2012 18:19 Răspunde
    • Lumi, cel mai bine e sa tratam astfel de persoane fara incrancenare prea multa. Ca nu merita atentia noastra infinita si chiar nu se vor schimba. Nici macar pentru ei, darmite pentru noi. Sa-ti fie bine!:)

      Carmen 27 aprilie 2012 4:21 Răspunde
  • Carmen, am o veste tare buna. Am gasit, in sfarsit „Jurnalul unui geniu”. De atunci astept sa il aduca la Diverta, in orasul meu.
    Ieri, dupa ce am cumparat cartea, am intrat in masina, in parcare, si am citit primele 25 de pagini! Ploua cu gheata…fulgera… eu eram tare absorbita de noua mea lectura. Abia astept sa o citesc!

    Numai bine…

    mika 26 aprilie 2012 6:18 Răspunde
    • Mika, dupa lectura ai sa-l urasti si ai sa-l iubesti pe Dali. Citeste si sa-mi spui si mie cum e. Te imbratisez cu drag!:)

      Carmen 27 aprilie 2012 4:18 Răspunde
  • Carrmen eu stiu ca nemultumitului i se ia darul….

    dolores velicu 26 aprilie 2012 14:23 Răspunde
    • Dolores, pai da! Mereu! Dar el n-a aflat inca. Si degeaba i-am spune. Conform caracterului sau, noi n-avem habar de nimic…:)

      Carmen 27 aprilie 2012 4:16 Răspunde
    • ukrspot dot com , Please visit our store, if you want to get best and HUGE discount plesae contact with our managers on MSN: , best price with high quality items are waiting you, PAYPAL accepted.

      Miyuki 19 iunie 2012 13:25 Răspunde
  • Ca sa fiu cinstita, de obicei iti sfarsesc textele cu ochii in lacrimi si cu mari vartejuri de dor in miezul inimii. Acum rad ca proasta, in miez de noapte, nu stiu cum ai facut, ca asa, cu toata furia ta indreptatita, m-ai binedispus teribil. O sa visez frumos, o sa dorm adanc. Ca si cum as fi fost razbunata! Te iubesc.

    Alice Nastase Buciuta 26 aprilie 2012 22:31 Răspunde
    • Alice scumpa, asta era si ideea, sa mai si radem putin. In definitiv, asemenea personaje exista in viata oricarui om. Si n-avem cum sa scapam de ele. Nu-i mai bine sa le ridiculizam, decat sa ne suparam? Ba eu te iubesc!:)

      Carmen 27 aprilie 2012 4:15 Răspunde
    • Julie Lewis – Ed WOW, AWESOME, FANTASTIC just absolutely BEAUTIFUL!Well done just can’t say eguonh kind words!Carmen and Stephanie wishes for a wonderful lifetime together!All the BestJulie LewisGTAA

      Amroro 19 iunie 2012 17:18 Răspunde
  • As vrea sa citeasca si aceste persoane articolul tau si printr-o minune sa-l inteleaga pret de cateva minute. Oare dupa aceea s-ar privi in oglinda cu superioritate?

    Eu 27 aprilie 2012 5:45 Răspunde
    • Si eu as vrea exact ca tine, Vali. Nu, nu s-ar privi in oglinda cu superioritate, dar ar continua sa ne priveasca pe noi ceilalti, la fel ca si inainte de lectura.
      Stii, nenorocirea unor astfel de oameni consta in faptul ca nu pricep niciodata ca au o problema ei, nu partea „adversa”.Si, din pacate, asta e o mare piedica in corijarea defectului lor major. Cat timp nu pricepi ca strambaciunea e la tine, nici nu ai cum sa te indrepti, nu?

      Carmen 27 aprilie 2012 9:06 Răspunde
      • thecanadiantraveler:We stayed at Barcelo Colonial April 27th to May 3rd, 2008. It was aziamng. The staff was pleasant and attentive to any concerns that we had, which were minimal . Upon checking in we were taken to our room, on the ground level. We had requested a 2nd floor room, so we went to the front desk. Everything was changed within minutes with no problem at all, they were very accommodating. The rooms were great. Clean, spacious, comfortable and well kept. It was a little humid, but we just weren’t running the air conditioner as much as we should have. The view from our room was great we weren’t expecting much as it was garden view, but the vegetation, etc. was well groomed and the view from the balcony was great. The resort is wonderfully laid out. Despite being on a huge complex with 5 resorts we got orientated very quickly and were able to find out way around. The resort train was useful and good way to see all the other complexes, etc.The beach was well kept, and beautiful. Miles of beach meant that everyone was spread out pretty well, it was never too crowded. A quick walk to the pier, water sports, etc. The beach was clean, sand was white, water beautiful. Great snorkeling opportunities as well. Although, for the most part, the water was all sand underneath there were a few reef areas, etc. that had great deposits of fish. I’m an amateur snorkeler at best, but I loved it here.The pools, etc. were also great. Swim up bars were never too busy and the pools were awesome. A lot of care taken to layout etc. and there were always chairs, hammocks and the like available. The dining, at both the buffet and outdoor snack shops were great. I had neglected to bring long pants, or shoes so I had a hard time with reservations at the a la carte. The managers were accommodating enough that we could have worked something out, but the food at the buffet didn’t get old so we weren’t worried about it. There were different themes each night, and always something for everyone.So, great service, great food, great room, great time. I’d highly recommend Barcelo Maya to anyone traveling to the Mayan Riviera.

        guicho 19 iunie 2012 7:24 Răspunde
  • Imi place foarte mult!! Ma simt si eu un pic razbunata.Mi-e tot mai greu sa suport aceste genii!! O imbratisare mare!! 🙂

    Mara 27 aprilie 2012 13:02 Răspunde
    • Multumesc, Mara! Daca te simti razbunata suntem pe drumul cel bun, ca eu m-am racorit bine!:)))
      P.S.: m-am amuzat teribil scriind acest text, te pup tare!:)

      Carmen 27 aprilie 2012 16:17 Răspunde
      • Jep, Ricon kanssa stataaa olla tuo vauhtihomma ve4he4n toisin pe4in. Mutta jos ns. ongelmat liittyy liian kovaan vauhtiin, me4 olen eritte4in kiitollinen, tsih. Kivoja kuvia! Ne4ytte4e4pe4 tummilta nuo sisarukset Ricoon verrattuna.

        Norman 18 iunie 2012 23:25 Răspunde
  • Draga mea, juuuuuuuuuur ca o sa daruiesc catorva persoane din lista mea linkul spre acest articol. Macar sa zambesc eu si sa se incrunte ei… Mi-am inceput ziua razand. Te pup, doamna! Deci… cand publici o carte ?

    Ana-Maria Gombos 29 aprilie 2012 6:10 Răspunde
    • Ana-Maria scumpa, daruieste-l, dar nu te astepta sa si inteleaga ca e vorba si despre ei acolo.Te pup, cu drag mare, mereu! Cand public o carte? Hm…nu stiu!:))))

      Carmen 29 aprilie 2012 6:29 Răspunde
  • Va imbratiseaza decenii de intelepciune !
    Multi se prostesc dupa trecerea anilor iar altii devin din ce in ce mai frumosi.
    Sunteti un om f.frumos, cel putin in scris, asta imi e suficient .

    You lucky,lucky… .

    Hermelina 3 mai 2012 5:46 Răspunde
    • Multumesc frumos, Hermelina. Eu am o fuga extrem de abila, in speranta ca nu ma va ajunge din urma prostia aceea de care am incercat sa ma feresc toata viata…:)

      Carmen 4 mai 2012 11:09 Răspunde
      • Carmen – Hey HeyYes, we ARE happy Aaron, we really love these pics and are looinkg forward to see the others. Unfortunately it seems quite impossible to get married in California, so were are happy that we have at least some engagement pictures. Many greetings from Switzerland

        Cristal 19 iunie 2012 12:03 Răspunde
  • Well, that’s true because I had been there for shponipg, and they attended me with any sort of . I thin kthat people in China do not like to type because they have to transcript and decode their languages. The true fact is that they like to talk instead of typing.

    Jonatan 19 iunie 2012 9:59 Răspunde
  • Pingback: ddhksdsvh

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title